Cheile Albioarei  sunt Aaplasate in sectorul mijlociu al vaii cu acelasi nume, dispuse sub forma unui arc de cerc, pe o lungime de cca. 2 km cu versanti ce depasesc pe alocuri 100 m.

De-a lungul traseului se pot observa un numar impresionant de guri de pestera  (Ciur-Izbuc, Ciur-Ponor, Pestera Vacii, Pestera Gruiet) pe ambii pereti ai cheilor, alaturi de cele ale vechilor mine de exploatare a bauxitei.

Formarea Cheilor Albioarei este strans legata de evolutia bazinului senonian al Rosiei si cel neogen al Beiusului care, prin pozitia lor, au impus atat sculptarea cat si curbarea lor spre sud, cu o desfasurare in arc de cerc. In timpul sculptarii lor,cursul de apa colecta in afara apelor unor afluenti de suprafata (Valea Merisorului) si o serie de cursuri subterane ce evoluau in lungul unor pesteri. Dupa disparitia cursului de apa, ele au evoluat numai sub actiunea proceselor de versant iar izvoarele carstice ce debusau in chei au inceput sa dispara treptat sau sa devina temporare.