Pe 8 septembrie 1863 a avut loc slujba de punere a pietrei de temelie. La 1863, in timpul lucrarilor de punere a temeliei bisericii, unul dintre ctitori a avut un vis, ce a avut ca rezultat descoperirea unui izvor natural, cu proprietati vindecatoare de ziua Izvorului Tamaduirii. A fost considerata ca semn divin, izvorul inchizandu-se intr-o fantana, iar deasupra construindu-se Sfantul Altar. Izvorul se gaseste la o adancime de 15 metri si este vindecator doar de ziua Izvorului Tamaduirii, cand agheasma tasneste si suprafata apei fantanii ajunge la doi metri. Numai in aceasta zi preotii deschid fantana si multi bolnavi vin din toata tara sa primeasca agheasma avand nadejdea si credinta ca se vor vindeca.

Biserica are dimensiuni impunatoare (43,5 metrii lungime, 21,5 metrii inaltime) si pastreaza vitralii deosebit de valoroase. De asemenea trebuie mentionate si picturile murale din interior realizate de Gheorghe Tattarescu, Constantin Livadas Liochis si Belizarie.