In locul in care astazi se afla Muzeul de Istorie, in secolul XIV se afla un turn, separat de cetatet. El raspundea la doua necesitati: una de paza, alta comerciala.

Turnul central este inconjurat de alte patru turnuri mai mici, avand in varf cate o sfera. In 1420, acestei cladiri i se mai adauga un etaj. Cladirea capata atunci denumirea de "Casa Sfatului". Intre 1515-1526 se adauga cladirii noi incaperi, destinate negustorilor de marfuri fine (matasuri, bijuterii etc.) Intre 1525-1528 a fost construit turnul pentru observatie, inalt de 58 m. Pe masura se orasul s-a dezvoltat cladirea s-a transformat in primarie, ea fiind mentionata in 1503 sub numele de „Praetorium”.

In urmatorii ani, cladirea sufera numeroase modificari, cauzate de dezastrele naturale prin care a trecut; pe 5 iulie 1608 un trăznet loveşte turnul Casei Sfatului  incendiul fiind stins abia după ce s-a turnat în foc vin, oţet şi lapte; pe17 iunie 1662 – un cutremur afectează puternic Casa Sfatului turnul prabusindus-e in proportie de 2/3; pe data de 24 iulie 1682 o furtună puternică loveşte din nou „turnul trompetiştilor” (numit aşa pentru că un trompetist anunţa trecerea fiecărei ore), iar pe 21 aprilie 1689 are loc marele incendiu (provocat de forţele habsburgice care asediau oraşul) care distruge o mare parte din clădire.

După aproape un secol, în anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucţie a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma pe care o cunoaştem astăzi.