Turnul negru construit în secolul XIV, a supravieţiuit la 2 incendii cauzate de trăsnet, datorită carora  a obţinut numele de Turn Negru (1599).

Situat la mică distanţă de Bastionul Fierarilor, pe o stâncă a dealului Warthe, Turnul Negru  trebuia să împiedice apropierea duşmanilor de zidurile oraşului, care aici erau la mai puţin de 5 m de stâncă. Ocupând o suprafaţă de 50 mp, turnul are 11 m în înălţime, iar zidurile sale măsoară la bază 2 m grosime. Prezintă şase goluri de tragere pe fiecare faţă a sa. Accesul în interiorul lui se derula pe o poartă situată la 2 metrii inălţime. Legătura cu cetatea se realiza printr-un pod mobil şi un tunel subteran.

În timpul epidemiei de ciumă din 1756, se pare că Turnul Negru a fost folosit ultima dată ca adăpost şi punct de pază pentru paznicii cordonului sanitar din jurul oraşului. În caz de primejdie, un lanţ gros de fier între stâncă şi bastion oprea comunicaţia cu Dupăzidurile de Jos.

Restaurarea a inceput in 1996, astăzi deţinand un punct muzeal.