Manastirea Ratesti, ctitorie a boierului Dragomir, capitan de oaste, a fost initial schit de calugari (sec XVI), . Schitul avea atunci o biserica de lemn cu hramul "Sfanta Treime". Conform documentelor - in anul 1752 acest sfant lacas a ramas parasit, fenomenul pustiirii fiind frecvent intalnit in aceasta perioada si la alte schituri din judetul Buzau, din cauza lipsei de calugari.

Dupa 1760, in urma unei donatiii facute de boierii Scarlat si Alexandru Hrisoscobu,edificul s-a reinfiintat - insa ca manastire de maici, iar in anul 1784 i s-a mai construit inca o biserica de lemn, cu hramul "Sfantul Mare Mucenic Dimitrie". Pe temeliile acesteia s-a ridicat ulterior, in anul 1844, biserica cea mare de acum,

17 ani mai tarziu (in 1861) s-a infiintat in manastire o scoala pentru maici si pentru fetele sarace din comunele invecinate.