Peştera Scărişoara sau Gheţarul de la Scărişoara adaposteşte cel mai mare gheţar subteran din România.Nu se cunoaste data exacta cand pestera a fost descoperita insa prima mentiune asupra ei apare in 1847.

Pestera s-a format in timpul glacatiunii prin umplerea cu gheata a golului creat din dizolvarea Vaii Ocoale. Drumul spre pestera cunoaste 3 variante: o poteca turistica de 10 km, un drum asfaltat de 23 km sau un drum forestier lung de 12 km, aceasta fiind cea mai noua cale de acces.

Intrarea propriu-zisa in pestera se face printr-un impresionant aven cu diametru de 60m, o poteca sapata in stanca si cateva scari metalice ancorate in pereti prin care se coboara 48 m spre baza avenului. Interiorul este reprezentat de o incapere unica care masoara 700m. In mijloc se afla un bloc de gheata vechi de 4000 de ani care are un volum impresionant de 80000mc, cat si numeroase elemente specifice: stalactite, stalagmite,coloane, draperii parietale, coralite,gururi etc. Aceasta este zona turistică, restul fiind rezervaţie ştiinţifică, cu doua sectoare distincte: Rezervatia Mica si Rezervatia Mare