Construcţia a debutat la începutul secolului al XVI-lea, a fost continuată şi refăcută de Matei Basarab şi finalizată de domnitorul Constantin Şerban, în 1656, pentru a răsplăti oraşul de unde îşi recrutase atâţia oşteni.

Din monumentul original s-au păstrat zidurile groase de pe părţile laterale şi din spate si stâlpii octogonali ai pridvorului. Exteriorul păstrează o mare parte din aspectul sau iniţial. Este împărţit în două registre, cu ocniţe inegale separate printr-un brâu format din trei ciubuce paralele, prinse între două şiruri de colţuri. Brâul continuă şi pe părţile laterale ale pridvorului, dispărând numai la faţadă.