<!-- @page { size: 8.5in 11in; margin: 0.79in } P { margin-bottom: 0.08in } -->

Începuturile mănăstirii sunt legate de persoana preotului ortodox român Nicolae Gherman care a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale, copila Anuţa, pe care a pierdut-o.

Sprijinit de consătenii săi, parintele hotărăşte in 1923 ridicarea Sfintei Mănăstiri într-o poiană numită „la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului a fost înfiptă o cruce. Peste câteva zile, însă, constată uimiţi că crucea pe care o aşezaseră în poiană nu mai era la locul ei, ci se afla în altă parte, tocmai pe pintenul dealului pe o stânca. Crezand ca e vorba de o persoana raufacatoare, crucea a fost pusa la locul ei. Dupa ce in seara aceea ninsese, crucea a fost gasita dimineata din nou mutata, fara ca pe zapada sa se zareasca urme de pasi. Cu toţii au considerat că acesta nu poate fi decât un semn relevant prin care s-a arătat locul unde să fie construită biserica sfintei mănăstiri.

Manastirea este situată în „Ţara Lapuşului”, un prea frumos, pitoresc şi binecuvântat colţ de tară românească, în mijlocul unui codru de fag şi stejar, pe coama unei coline ce poartă numele „Dealul Viei”, la o altitudine de aproximativ 500 m.