Prima menţiune datează de la începutul secolului al XII-lea, când secii construiseră o primă capelă dreptunghiulară cu altar semicircular din calcar alb-verzui.

Din aceasta perioadă datează patru capiteluri romanice, păstrate in corul bisericii. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea a fost construit, la 4 m distanţă de capelă, turnul-locuinţă al greavului, asemănător cu un donjon, capela şi turnul fiind înconjurate de o incintă ovală, ceea ce reprezintă prima etapă a fortificaţiei bisericii. După stingerea familiei greavului, în secolul al XIV-lea, cetatea a fost amplu transformată: sala bisericii şi corul au fost dotate cu bolţi semicirculare şi supraînălţate cu un cat de apărare, a cărui ziduri erau prevăzute cu guri de tragere. De aici se putea arunca cu apă fiartă sau păcură asupra duşmanului aflat la piciorul zidurilor. Fortificarea a continuat pana la sfarsitul secolulului XVII.

Astazi,  în interiorul impresionantelor ziduri ale fortificaţiilor bisericii se poate vizita şi un muzeu etnografic în care sunt expuse obiecte specifice vieţii de zi cu zi a populaţiei săseşti din Viscri.